0371396116 Bucuresti (x3), Cluj, Timisoara

Universitatea fumatului – program înscrieri

• Fumatul este acțiunea de a aspira și a trage fumulde tutun din țigară sau din pipă, acțiune denumită regional și a bea tutun sau a duhăni[1].

Prin combustia tutunului sunt eliberate diverse substanțe active, în special nicotina, care ajung astfel să fie absorbite de organismul uman prin intermediul organelor interne.

Efectul sigur al fumatului este tabagismul. Deoarece fumatul creează dependență, încercarea de a întrerupe fumatul este dificilă, ducând, de regulă, la sevrajtabagic.[2]

În august 2011, numărul fumătorilor din întreaga lume era estimat la 1 miliard[3].

În afară de acest tip de fumat activ, medicii constată existența și nocivitatea fumatului pasiv, care constă din inhalarea involuntară a fumului de țigară de către persoane care se află în aceeași încăpere cu fumători activi.

Conform unui studiu global din 2010 al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), circa 600.000 de oameni mor anual din cauza fumatului pasiv, o treime din ei fiind copii care sunt expuși fumului de țigară acasă.[4] Totodată, fumatul pasiv poate cauza pierderea auzului.[5]

În secolul XX, aproximativ 100 de milioane de oameni au murit din cauza tutunului[6].

Organizația Mondială a Sănătății a declarat ziua de 31 mai “Ziua Mondială fără Tutun”, în anul 1987, tocmai pentru a-i face pe fumători să conștientizeze pericolul utilizării tutunului, nu numai pentru ei, ci și pentru societatea în care trăiesc[6].

Fumatul este cel mai important factor de risc pentru bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC).

Tarul și cianidele sunt responsabile de producerea bronșitei și emfizemului, în principal prin hipersecreția glandelor bronșice și blocarea acțiunii de epurare (curățare) ciliară.

Tusea și expectorația, dispneea (dificultatea în respirație), wheezing-ul (respirație zgomotoasă) și durerile toracice, constituie simptomele respiratorii principale.

Riscul de deces pentru fumătorii de peste 25 de țigări pe zi este de 20 de ori mai mare decât al nefumătorilor. Din momentul stabilirii diagnosticului, durata supraviețuirii pentru încă 5-10 ani a fost apreciată la 50%. În cazul persoanelor cu forme grave de BPOC (cu valorile VEMS sub 1 litru) șansele de supraviețuire sunt de 1-3 ani.

Fumatul de țigară de foi (trabuc, havană) este un factor de risc cunoscut în apariția certă a BPOC. Un studiu realizat printre bărbați cu vârsta cuprinsă între 30-85 de ani, fumători și nefumători de țigări de foi, în perioada 1971-1985 în SUA, evidențiază că, independent de alți factori de risc, fumatul activ de țigară de foi crește semnificativ riscul de îmbolnăvire prin BPOC (cu 45% mai mare).

În cazul femeilor fumătoare, se pare că riscul de a suferi de BPOC este mai mare și că există o vulnerabilitate mai mare la instalarea formelor severe de BPOC.

În schimb răspunsul la medicația bronhodilatatoare este mai bun. Încetarea fumatului în BPOC are un pronunțat impact, scăzând rata exacerbărilor severe și riscul complicațiilor cardiovasculare.

Abandonul fumatului este benefic în orice moment al evoluției bolii crescând calitatea vieții pacienților și reducând mortalitatea datorată BPOC.

Fumatul este recunoscut ca factor etiologic în dezvoltarea astmului în copilărie și, posibil, în debutul astmului la adult. Este știut că fumatul crește numărul celulelor inflamatorii prin mecanisme distincte. Acestea includ recrutarea de celule inflamatorii, alterarea subtipurilor celulare, intensificarea anumitor funcții celulare, eliberarea de mediatori pro-inflamatori.

Se consideră că femeile fumătoare care suferă de astm bronșic au un risc crescut al mortalității prin această boală comparativ cu bărbații. Coexistența bolilor ischemice cardio-vasculare ar favoriza aceasta.[7]

Cercetători americani au descoperit că fumatul cauzează schimbări genetice legate de cancer deja după câteva minute de la inhalatul primului fum.[8]

Comments are closed.